Singura in New York, dar nu pierduta 😉

Povestea mea cu New York-ul incepe intr-o dimineata de ianuarie. Leneveam in varful patului, fiind in cautare de idei, cand deodata ma paleste una: sa vad filmul “Eat.Pray.Love”. E adevarat ca ratasem momentul de mers la cinema atunci cand acesta era in voga, dar cum se spune “Mai bine mai tarziu decat niciodata”. Pe vremea aceea eram intr-o pasa destul de nasoala in viata personala, asa ca un “filmuletz” motivational cum era acesta nu strica.  Si, asa cum se stie, dupa ce vezi astfel de productii dorinta de schimbare si ideile “de duca” incep sa-ti invadeze mintea. Evident ca nici a mea nu a fost ocolita. Pe atunci eram fan al serialului “Sex and the city”, asa nu-mi putea trece prin cap decat sa merg la New York. I-am spus si partenerului meu de la vremea aceea, care zacea in pat intr-o abandonare totala, decizia luata. S-a intors spre mine si m-a privit destul de contrariat: ”Florentina, dar sunt copii in lumea asta care mor de foame si tu vrei sa mergi la New York?”. Era clar, nu mai eram deloc pe aceasi lungime de unda. Cum s-ar spune, filmele noastre rulau in cinematorgrafe diferite. Eu insa eram decisa sa imi duc planul la indeplinire. Si-am facut-o, doi ani mai tarziu. Tot in luna ianuarie. Intre timp iesisem din respectiva relatie, asa incat urma sa fiu singura in New York, dar nu pierduta. 😉

Time Square

Pentru ca New York-ul este prin excelenta un oras al spectacolului, mi-am ales sa fac o adevarata calatorie sub semnul show-biz-ului. Am inceput cu un festival de arta  performativa (COIL Festival), am continuat cu un spectacol pe Broadway („China Doll” la Gerald Schoenfeld Theater) si am terminat tot cu un spectacol, tot de teatru, vazut la Brooklyn Academy of Art (BAM). In total 11 zile de rasfat artistic.

Dar sa revenim la faptul ca era prima mea calatorie “pe cont propriu”, iar pe deasupra si “long distance”. Pregatirile le-am inceput cam cu 2 saptamani inainte, incingand tastele laptop-ului de la birou in cautare de diverse locatii prin marele Mahattan si in Brooklyn. Momentul T0 a venit atunci cand am constat ca aeroportul pe care aterizam, Newark, se afla in statul New Jersey, iar eu trebuia sa ajung in statul New York. Asadar aventura era totala. Cu cat ziua plecarii se apropia, emotiile cresteau tot mai mult. Cu o seara inainte de decolare am mers la o petrecere, iar acolo un amic m-a intrebat de ce vreau sa merg tocmai in New York? Am inceput sa ii povestesc, iar in timp ce vorbeam am simtit ca toata furtuna din cele doua saptamani a trecut, iar lucrurile erau acum clare si la locul lor.

Calatoria cu avionul a durat vreo 11 ore. Fiind primul meu zbor “long distance” am descoperit ca-mi place foarte mult “sa ma dau cu avionul”. In ciuda tuturor articolelor care se scriu despre cat de obositoare o astfe de calatorie, mi-e mi-a placut si mi s-a parut chiar distractiva. M-am amuzat cum 2 barbati in jur de 60 de ani, provenienti dintr-o fosta tara sovietica, care nu intelegeau deloc engleza, se chinuiau sa se uite la un film, apasand fara nici o logica toate butoanele de pe touchscreen. M-am gandit la un moment dat sa ii ajut, insa mi-am dat seama ca ar fi degeaba. Chiar daca ajungeau sa vada ceva, nu aveau cum sa inteleaga pentru ca nu cunosteau limba.

Cele 11 ore de calatorie cu avionul au trecut si iata-ma in AMERICA!!! 🙂 Am inceput un adevarat trip prin aeroport cu diverse trenuri ce ma purtau de la un terminal la altul si mai apoi in statia de tren de unde aveam sa parasesc statul New Jersey pentru a trece in statul New York. Dupa jumatate de ora eram in Pennsylvania Trainstation, pe 7^th Avenue. Asadar ajunsesem in inima Manhattan-ului. Era o zi extrem de insorita, dar foarte rece. Din cauza apropierii de ocean aici frigul se simtea foarte puternic. Asta nu inseamna ca lumea se imbraca neaparat gros. Am fost mai mult decat socata sa vad new yorkezele incaltate in balerini, fara sa aiba ciorapi in picioare, in conditiile in care afara erau 4 grade Celsius!!!

Rockefeller Center

Drumul pana la hotel l-am parcurs pe jos, innotand in multimea de oameni care fie iesisera la o intalnire de bussines, fie ca si mine aveau privirile in toate directiile cautand numere de strazi si adres, tragand in acelasi timp cate un geamantan dupa ei. N-a fost greu sa-mi gasesc hotelul caci se afla chiar in Time Square. Edisson Hotel 3*. Avea 24 de etaje. Eu am stat la etajul 21, in camera cu numarul 2121.

Pentru ca intreaga vacanta o pusesem sub semnul spectacolului, mi s-a parut mai mult decat sugestiv faptul ca din camera mea vedeam reclama spectacolului de pe  Broadway, “China Doll”, in care juca nimeni altul decat Al Pacino si pe care urma sa il vad si eu!!!

Diminetile mi le incepeam la Starbucks. Eram mai mult decat fascinata de cafeaua de acolo, iar pe langa asta atmosfera de “du-te, vino” dintr-un astfel de local. Erau oameni intre doua trip-uri, prieteni care se intalneau la o cafea sau corporatisti veniti in cautare idei si spatiu de lucru.

Pe strada

In timp ce imi luam micul dejun elaboram si planul de bataie pentru ziua respectiva. Aveam de ajuns intr-o gramada de locuri din Manhattan. De mare ajutor in toata aceasta perindare mi-a fost metroul. In New York reteaua sa este extrem de vasta. Spre exemplu intr-o statie de metrou sunt 4 linii pe care se circula in paralel. 2 dintrele ele sunt linii pentru trenurile ce doar trec prin statia respectiva, iar celelalte doua, de o parte si de alta sunt ale statiei respective. Din acest motiv intrarea la metrou pentru dus nu este aceeasi cu cea pentru intors!!! Este foarte frumos sa te gasesti aici seara, cand diversii cantareti de jazz, neatinsi inca de aripa gloriei, vin sa cante si sa isi vanda albumele.

“Showbiz is the second name of New York”, o replica cunoscuta de oricine. Este absolut imposibil sa ajungi in orasul acesta si din doua discutii auzite la intamplare, una sa nu fie legata de lumea artistica. Asa am patit si eu, cand la pranz fiind intr-un bistro de pe 7^th Avenue, am auzit cum doi tipi de langa mine care vorbeau despre inchirierea unui studio de inegistrari muzicale.

Festivalul de arta performativa la care mergeam, COIL Festival, are loc in fiecare an in luna ianuarie. Sunt 2 saptamani de performance-uri sustinute in teatre si spatii ale sectorului artistic independent. Chiar daca este mai mult decat evident ca vorbim de o zona de nisa, publicul prezent la spectacole este numeros. De cateva ori mi s-a intamplat sa observ ca acestea erau “sold out”. Capacitatea salilor nu este foarte mare.  In parte vorbim si de spatii neconvetionale.

Abrons Arts Center

Cand vine vorba de spectacol cea mai impresionanta zona este insa cea de mainstream, adica Broadway-ul. De la canalul de televiziune special dedicat acestuia, pana la promoterii din Time Square, pusi sa determine trecatorii sa cumpere bilete la unul din spectacole, totul este construit asemenea unei industrii extrem, extrem de profitabile. Mi-am dat seama de acest fapt din cozile interminabile ce se formeaza la intrarea in teatre inainte de inceperea spectacolelor. Iar cozile nu se formeaza pentru a cumpara bilete, ci doar pentru a intra in sala de spectacol!!! Nici spectacolul “China Doll”, la care am fost si eu nu a facut exceptie de la aceasta regula. Atunci am aflat de faptul ca accesul in sala se face in urma unui control al bagajelor.

Gerald Schoenfeld Theater on Broadway

Calatoria in New York mi-am incheiat-o in Brooklyn, adevaratul cartier al artistilor new yorkezi, cu un spectacol la Brooklyn Academy of Music (BAM).

Brookly Academy of Music – Sala Harvey